Despre Madrid nu stiam foarte multe. Nu stiu de ce, dar nu a fost niciodata o prioritate cand trasam lista destinatiilor pentru vacantele urmatoare. Pe hartie, orase precum Valencia, Barcelona sau Malaga pareau mai boeme, mai pline de istorie, mai pe stilul meu.
Ei bine, un meci Real Madrid – Valencia m-a facut sa-mi doresc sa merg sa vizitez Madridul. Sunt microbist, fan al Real Madrid cam de cand ma stiu, simpatizant al Valenciei lui Adrian Ilie si om cu rezolutia de a vedea meciuri pe cele mai faine stadioane din Europa. Initial gandita toata treaba ca o escapada de doua zile de baieti, s-a transformat intr-un city break de 4 zile in cupluri. Cum s-a schimbat treaba la 180 grade? Cateva articole despre Madrid si deja am inceput sa dau telefoane: „Ia-ti concediu peste doua saptamani. Mergem la Madrid”!
Cum am caracterizat Madridul la plecare? Fotbal, mancare buna si cladiri faine. Cum il caracterizez dupa ce l-am vizitat? Cultura, relaxare, oras vibrant, mancare, mancare, mancare si fotbal. Si as mai fi avut nevoie de 4-5 zile sa spun ca am descoperit putin din el.
Zbor
Aeroportul din Madrid – Adolfo Suárez Madrid, Barajas – este printre cele mai mari aeroporturi din Europa si, din punctul meu de vedere, si foarte bine organizat. Sunt ceva zboruri directe: si low cost (Ryanair, Wizzair), dar si companii de linie (AirEurope, KLM sau Tarom). Daca te gandesti din timp sa pleci, le prinzi si la costuri foarte bune: de la 100 euro dus-intors pentru low cost, pana pe la 250 euro dus-intors pentru companiile de linie. Cam pentru toate gusturile. Eu am zburat cu Ryanair. Dupa 4 ore am fost pe aeroport.
In mai putin de 30 de minute, cautam deja Uber la iesirea din Terminalul 3. Fiind patru persoane, a fost mai avantajos sa luam direct un Uber catre hotel. Mai aveam varianta de bus, care costa 5 euro de persoana si are opriri la cele mai importante statii de metrou din Madrid. Detalii gasiti aici. Tot o varianta OK era si metroul, care in numai 12 minute te duce in centru, iar costul pentru un bilet este tot de 5 euro (anul acesta implinesc si 100 de ani de la punerea in functiune a primului tren). Daca doriti sa economisiti niste bani, puteti sa va achizitionati de la metrou direct Travel Pass-ul. Cu numai 25,4 euro puteti cumpara un Travel Pass valabil 5 zile, pentru metrou, bus, tramvai sau troleu. Detalii gasiti aici.
Hotel
Sunt fan al mersului pe jos, cu o medie de 30 km pe zi parcursi – cel putin in concediu – si de aceea am ales un hotel in centru, sa am libertate de miscare. Cam tot ce aveam in plan sa vizitez se afla pe o raza de 10 km in jurul hotelului. Mai mult decat acceptabil.
Am optat pentru serviciul Zbor+Hotel si toate treaba a insemnat spre -30% la hotel in comparatie cu situatia in care mi-as fi rezervat direct de la hotel sau de pe alte website-uri de rezervari unitati de cazare. Mai multi bani pentru paella cu fructe de mare😊
Ce este de facut in Madrid
Cu 5.5 milioane de turisti straini, Madridul este al unsprezecelea cel mai vizitat oras european (merita mai sus, as spune). Este un oras la inaltime – la propriu si la figurat: este capitala europeana situata la cea mai mare altitudine, 667 metri.
Poate a fost primul city break cand nu mi-am facut foarte bine temele. Am zis sa ma surprinda toata experienta, sa descopar totul pas cu pas, sa intru in locurile care mi se par faine (totusi, am trisat si mi-am setat 4-5 locuri de vizitat) si sa fie totul mai pe relaxare. Am picat intr-o capcana, caci aveam impresia ca toate cladirile erau puncte turistice. Totul era incredibil din punct de vedere arhitectural: cladiri vechi, cu istorie, foarte bine intretinute, de parca ai spune ca au fost construite cu o zi inainte, nu acum 200-300 de ani.
5 zile cred ca sunt de ajuns pentru un city break. Daca vrei sa imbini si cu niste shopping, dar si cu iesiri pe langa Madrid (povestesc mai tarziu), mai adauga 2-3 zile si vei pleca indragostit.
Cu ce ar trebui sa incepi daca mergi in Madrid?
Ajungand in Madrid pe seara, am dedicat timpul pentru un „traseu de recunoastere”. De pe Calle Gran Via (langa statia de metrou cu acelasi nume) am strabatut stradutele apropiate si am prins un pic din aerul vibrant: foarte multi oameni pe strada, pub-uri pline cu tineri, voie buna cat cuprinde.
In numai 10 minute, am ajuns la Plaza Mayor. Odinioara inima Madridului medieval, piata a fost construita in secolul XVI, pe durata domniei habsburgice a lui Filip al III-lea. Piata este inconjurata de o cladire rectangulara, iar accesul se face prin unul dintre cele 10 arcade. In centrul pietei este statuia lui Filip al III-lea. Daca simti cateodata ca esti urmarit, sa stii ca spre piata dau 237 de balcoane ale cladirii. Cel mai probabil, cineva se uita la tine. Accesul in piata este gratuit. Aici au loc destul de multe evenimente pe parcursul anului, iar in perioada sarbatorilor de iarna este deschis cel mai important targ de Craciun al Madridului. Tot in acest loc vei gasi o sumedenie de restaurante, majoritatea cu specific iberic. Te atentionez ca va fi destul de dificil sa rezisti tentatiei te a te opri macar la o portie de churos cu ciocolata (un fel de gogoasa lunguiata, pe care o mananci avand alaturi o cana cu ciocolata topita, undeva la mijloc intre o ciocolata calda si o crema de ciocolata).
De la Plaza Mayor, la cateva sute de metri, vei ajunge la Mercado San Miguel. Este locul unde – gurmand fiind – as fi stat o zi intreaga, pentru a incerca din toate specialitatile culinare si vinurile iberice. Nu este o piata ca toate celelalte, ci mai degraba un gourmet tapas market. Cu siguranta iti poti face cumparaturile (pe zi, caci seara nu prea vei avea loc), vei numara bine zerourile la costul sofranului sau al altor mirodenii exotice, dar mai ales vei putea sa stai la un pahar de vin si sa incerci tapas-urile proaspete cu jamon, masline, fructe de mare si multe altele. Ca sa fac o paralela, este un fel de streed food festival la superlativ, intr-o cladire art nouveau superba, plina de tineri prietenosi si miresme ce te vor vraji.
Ziua unu am zis sa o incep cu – poate – cea mai reprezentativa cladire a Madridului, Palacio Real, resedinta oficiala a Regelui Spaniei. Este cel mai mare palat regal din Europa, avand nu mai putin de 3418 camere si o suprafata (utila 😊) de 135.000 metri patrati (cam cat 1350 de apartemente de trei camere plus 1250 apartamente de 2 camere 😊). Mi-am propus ca la prima ora sa fiu la Palat, dar in Madrid planul de acasa nu se potriveste cu realitatea din teren. Dupa un mic-dejun copios (musai sa incerci ouale cu jamon si din nou, churros, iar langa un capuccino si un fresh de portocale), am pornit pe jos spre Palat, cam 15 – 20 de minute de mers. Ca s-au transformat in vreo 4 ore, este alta poveste. Am zis sa aleg o ruta ocolitoare, sa mai vad cateva lucruri in drum. Primul popas a fost la Puerta del Sol, o alta piata despre care imi spusese receptionera sa merg musai. Nu stiam de ce, dar m-am lamurit cand am vazut celebra statuie El Oso y el Madroño, emblema Madridului (cam cum sunt literele din HOLLYWOOD). Un urs si un strawberry tree (si nu, capsunele nu cresc in pomi, dupa cum i-am spus unui spaniol care imi explica ce semnifica statuia; de fapt, strawberry tree este un arbust specific zonei, un fel de mur, dar care face niste mure ce seamana cu niste capsune – destul de clar 😊). Interesant este faptul ca acest loc emblematic pentru turisti a fost inaugurat in 1967.
© iStock
Plecand de la Puerta del Sol, am hotarat sa ma pierd pe stradutele boeme din centru. Mi-a atras atentia o cladire care nu prea se incadra in peisaj: Monasterio de las Descalzas Reales. In traducere aproximativa, Manastirea Descultilor Regali. Intrand, am aflat ca era fosta resedinta regala a lui Carol al V-lea, unul dintre cei mai emblematici regi ai Spaniei, care, in cei 58 de ani de viata a fost Imparatul Romanilor, Regele Italiei, Regele Spaniei, Conducator al Tarilor de Jos si Arhiduce al Austriei. Tot de numele sau se leaga si cele mai importante cuceriri spanione in America de Sud. Intrarea in manastire este gratuita.
Hotarat sa ajung in aceeasi zi la Palacio Real, am mai facut un popas scurt la Teatro Real, situat chiar vis-a-vis de palat si la Plaza Oriente.
Odata ajuns la Palat, cum ma asteptam, coada de la intrare era destul de mare. Insa, am descoperit ca prin achizitia unui bilet online nu mai esti nevoit sa astepti la aceeasi coada, asa ca in nici cinci minute deja eram la controlul de securitate. Biletul costa numai 8 euro, daca este achizitionat online, in timp ce daca il achizitionezi de la casa de bilete (si mai astepti si cateva ore), costul se ridica la 10 euro. Este o cladire impozanta, plina de istorie si cu un farmec aparte. A fost o incursiune in cultura iberica, spre rusinea mea, destul de necunoscuta de mine. Vei putea admira si operele de arta ale unor artisti iberici precum Velázquez, Tiepolo, Mengs, Gasparini, Juan de Flandes, Caravaggio sau Goya, dar si colectii de arme regale datand din secolul al XIII-lea, dar si singurul cvintet de coarde Stradivarius complet din lume si declaratia de numire a lui Felive al VI-lea in pozitia de rege al Spaniei.
© iStock
Dupa iesirea din palat, aveam o datorie catre cladirea de vis-a-vis. O catedrala in stil neo-gotic, care mai tarziu am aflat ca este cea mai importanta catedrala a spaniolilor. Ai spune ca este foarte veche, dar aceasta a fost sfintita abia in 1993, de catre Papa Ioan Paul al II-lea. Mai interesant este faptul ca dupa mutarea capitalei Spaniei la Madrid (in 1561, de la Toledo), centrul catolicismului spaniol a ramas in Toledo, intrucat Madridul nu avea nicio catedrala. Discutiile despre constructia Catedralei de la Almudena au inceput in secolul XVI, dar constructia a fost demarata abia in 1879. Interiorul este unul impresionant, stilul neo-gotic fiind imbinat natural cu motive spaniole, iar modernul cu clasicul (poti sa donezi chiar contactless).
Seara nu se putea termina mai perfect: din fata catedralei am luat o trotineta electrica si am plecat spre Malasana, cartierul lor hipsteresc, unde am asistat la un show de Flamenco (teatru imbinat cu muzica, dans, vin bun si multe aplauze) la Teatro Flamenco Madrid. Musai de bifat asa ceva.
Ziua doi am rezervat-o artei. Mai precis, Triunghiului de aur, format din Prado, Reina Sofia si Thyssen-Bornemisza. Cam tot ce vrei sa vezi in materie de arta, vei vedea aici. Nu vei fi singur. Anual, peste 8 milioane de oameni trec pragul acestor muzee.
Reina Sofia inseamna in primul rand Picasso si Dali. Daca esti pasionat de arta contemporana, tot aici ar trebui sa ajungi. Biletele costa 8 euro, daca sunt achizitionate online si 10 euro daca sunt achizitionate de la casa de bilete. Evident ca online vei scapa de cozi (care, totusi, nu sunt chiar atat de mari).
Daca iti place mai mult arta clasica, dar iti plac si operele care te fac sa-ti pui intrebarea clasica din scoala romaneasa „Ce a vrut sa spuna autorul”, cu Prado nu o sa gresesti. De la Velazquez la Goya, pana Rubens, Bosch, der Weyden sau Rembrant, toate te vor tine in priza pentru cateva ore. Biletele sunt 15 euro si le poti cumpara linistit online.
Thyssen-Bornemisza parca le combina pe ambele. Te vei „lovi” si de clasici italieni (Duccio, Ucello, Daddi), de renascentisti, adepti ai barocului si rococoului (Messina, Bartolomeo, Romano, Belini), impresionisti si post-impresionisti (Van Gogh, Monet, Renoir, Degas, Toulouse-Lautrec, Cezane) si de cubisti (Picasso, Braque, Gris), dar si expresionisti (Nolde, Macke, Beckmann sau Grosz). Biletele sunt 12 euro si este mult mai ok sa le achizitionezi online. Daca mergi lunea, intre 12-16, intrarea este gratuita.
In mod normal, Triunghiul de aur merita doua zile, dar poti sa le faci si intr-o singura zi. Dar fii sigur ca vei iesi putin „sifonat”.
Ziua trei a stat sub semnul fotbalului. Deja de dimineata numaram orele pana la inceperea meciului. Am zis ca este cazul si de putina relaxare. Prima parte a zilei am dedicat-o cumparaturilor – pe Calle Gran Via vei gasi orice magazin iti doresti, iar preturile mi s-au parut mult mai ok decat in Romania.
A doua parte a zilei a fost despre relaxare in natura: Parcul Retiro sau Parque del Buen Retiro in spaniola, sau in traducere aproximativa Parcul Retragerii Placute. Am inchiriat din nou o trotineta electrica si am dat ture pentru cateva ore, pe niste alei mai late decat autostrazile noastre. Este un fel de muzeu in aer liber, plin de statui, gradini, palate.
Apropiindu-se ora meciului, am plecat spre Santiago Bernabeu. Parca orasul se oprise putin in loc. Pe masura ce ne apropiam de stadion, totul era prea linistit. Odata ajuns in preajma stadionului (cu o mica intarziere), am constat ca relaxarea este cuvant de baza. Fanii Realului si ai Valenciei (de altfel echipe rivale) mergeau in coloana pe strada, vorbeau, unii ciocneau beri (impropriu spus, caci erau pahare de plastic). Am fost la meciuri de fotbal si in Paris, Istanbul, Viena, dar parca aici era un festival al prieteniei.
Senzatia de pe stadion este aparte, destul de greu de explicat in cuvinte (microbist fiind), asa ca va sfatuiesc sa incercati macar o data. Bilete se pot gasi aici, locul unde socios – membri cotizanti ai clubului le mai pun din cand in cand la vanzare.
Ziua patru a insemnat o incursiune in trei culturi: crestina, iudeica si maura. Totul a inceput cu vizitarea garii Atocha din Madrid (da, o gara pe care o poti considera obiectiv turistic). Gara are o padure tropicala in interior. De aici, am luat bilete spre Toledo (exista automate peste tot prin gara, unde se poate plati si cash si cu cardul, iar costul biletului dus-intors este de 21 de euro). In numai 40 de minute eram in fosta capitala a Spaniei, o bijuterie arhitecturala. Strabatut de cel mai mare fluviu din Peninsula Iberica, Toledo este plin de obiective turistice captivante. Nu mi-au scapat Catedrala din Toledo, al doilea cel mai valoros templu dupa Basilica Sf. Petru din Roma, locul unde vei putea admira si cel mai mare clopot din Spania sau manastirea San Juan de los Reyes, locul unde s-au filmat numeroase productii de la Hollywood. Sa fii pregatit de mers mult pe jos, de urcat si coborat si, daca prinzi vreme buna, musai sa incerci tiroliana care strabate raul Tajo. Este cea mai lunga tiroliana urbana.
Ziua cinci a fost tot pe baza de cumparaturi si plimbari pe stradute, mai ales ca dupa-amiaza trebuia sa ma intorc la aeroport. Era in plan si Mercado de Maravillas, cea mai mare piata urbana din Europa, dar tot acolo va fi la urmatoarea vizita.
Unde si ce mananci in Madrid?
Mie mi s-a parut ca spaniolii nu fac altceva decat sa manance. Fara sa exagerez, am vazut cel putin 1000 de restaurante pe unde am trecut (am aflat la intoarcere ca sunt vreo 8000). In schimb, este foarte greu sa gasesti restaurante libere la orele mesei.
Nu ar trebui sa ratezi paella cu fructe de mare, jamonul in orice forma (il gasesti si la cornete de hartie 😊), tapas, churos.
Ca pont, majoritatea restaurantelor au meniuri standard cam la toate mesele si cam toate se bazeaza pe mancare traditionala. Daca-ti place sa experimentezi, eu zic ca este cea mai buna varianta: afli ce ai mancat abia dupa ce ai terminat masa. Daca esti simpatic cu chelnerii, vei primi si bauturi gratis – eu pare ca am fost destul de simpatic cu ei 😊. Musai de incercat si Sangria. Musai.
Cum ar spune si sloganul lor turistic: Go Madrid!
Tu cand planuiesti o escapada spaniola?
Daca ai fost inspirat de acest ghid de calatorie si vrei sa experimentezi siesta la ea acasa, atunci incepe planificarea! Pentru sfatul unui expert, colegii de la rezervari iti stau la dispozitie – poti sa iei legatura cu ei pe pagina de Facebook sau la numarul 0373 769 740.
¡Hasta luego!
