În fiecare an, în preajma Dia de Muertos, roiuri de fluturi monarh se adună în pădurile de pini din Michoacan, Mexic. Liniștea și pacea domnesc. Singurele sunete care se aud sunt suspinele entuziaste ale turiștilor.

Mă aflu în Rezervația Biosferei Fluturelui Monarh din Mexic, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Peste 56.000 de hectare de pădure, pe dealuri acoperite cu oyamel (brazi sacri mexicani), au fost transformate în mai multe sanctuare. Acestea sunt adăposturi pentru fluturele monarh, o specie amenințată în prezent cu dispariția.

Intrarea la Sanctuarul Fluturelui Monarh El Rosario din Mexic
Intrarea la Sanctuarul Fluturelui Monarh El Rosario din Mexic © Sylwester Oziemba

Această minune a naturii atrage turiști din întreaga lume, iar drumul prin pădure este fermecat. Unii privesc fără cuvinte fluturii, în timp ce alții suspină de încântare. Juan își duce degetele la gură ca să ne semnalizeze că orice zgomot va speria insectele.

Fiecare cântărește doar o jumătate de gram și este extrem de delicat. Imaginați-vă că zboară peste patru mii de kilometri în aproximativ 33 de zile pentru a se adăposti în pădurile mexicane de temperaturile de iarnă din Canada și Statele Unite – ne spune Juan, unul dintre ghizii din rezervație.

Bine ai venit în Michoacan, un stat mexican asociat cu cartelurile, războiul și plantațiile de avocado, unde ne așteaptă o minune a naturii și povestea unei călătorii epice în cealaltă parte a lumii.

Plan your trip to Mexico for fall!
Rezervația Biosferei Fluturelui Monarh din Mexic
Rezervația Biosferei Fluturelui Monarh din Mexic © Sylwester Oziemba

Fenomenul migrației fluturilor

Născuți undeva în regiunea Marilor Lacuri, la granița dintre Canada și Statele Unite, fluturii monarh migrează până aproape de Mexic. În timpul acestei călătorii extraordinare iau până la 100 mg în greutate. Când ajung în sfârșit în Mexic, de obicei în primele zile din noiembrie, își pierd din putere.

Timp de câteva luni, fluturii hibernează, încetinindu-şi metabolismul şi respirația pentru a supraviețui acestei perioade dificile. Se folosesc doar de rezervele de energie acumulate în lunile precedente. Noaptea și la primele ore ale dimineții se aşează pe crengile de oyamel.

Cel mai bun moment pentru a-i vedea este dimineața, când se adună în grupuri mari pe ramuri. Când razele soarelui încep să încălzească pădurea, fluturii pornesc în căutarea hranei și a apei: întreaga zonă pare atunci vopsită în portocaliu – culoarea aripilor lor care se agită insistent în aer.

Fluturi care se așează pe crengi în rezervație
Fluturi care se așează pe crengi în rezervație © shutterstock

Timp de mulți ani, locul în care hibernează fluturii a fost învăluit în mister. Abia în 1975, Ken Brugger și soția sa, Catalina Aguado, au găsit în Cerro Pelón, Mexic, un fluture marcat de oamenii de știință din Canada. Descoperirea nu ar fi fost posibilă fără anii de muncă asiduă a lui Fred Urquhart, un zoolog canadian care și-a început cercetările în 1940.

Împreună cu mii de voluntari, a marcat fluturi în Canada și Statele Unite, apoi a publicat anunțuri în ziarele americane și mexicane, încurajând oamenii să verifice etichetele fluturilor. Datorită Catalinei Aguado știm că drumul lor anevoios acoperă o distanță de 4.000 km. În 1976, femeia a apărut pe coperta revistei National Geographic – înconjurată, bineînțeles, de fluturi monarh.

Momentul sosirii fluturilor monarh
Momentul sosirii fluturilor monarh © shutterstock

Oamenii de știință știu acum mult mai multe despre această specie neobișnuită. În fiecare an, în Canada și în Statele Unite, se nasc între patru și cinci generații de fluturi monarh: fiecare trăiește între 15 și 45 de zile.

Însă există o generație specială care se naște în septembrie și trăiește nouă luni. Aceasta călătorește în Mexic, hibernează în pădurile de pini și își începe călătoria de întoarcere primăvara. După câteva luni de hibernare, reprezentanții acestei generații unice vor zbura spre nord: mai întâi vor muri masculii, apoi femelele, care vor reuși să depună ouă și să dea viață următoarelor generații. Din ele, următoarele generații vor crește și vor migra spre Marile Lacuri până când iarna se va întoarce în sfârșit, iar următoarea „generație aleasă” va trăi miracolul uneia dintre cele mai lungi migrații din lume, urmând pașii străbunicilor lor pe care nu i-au întâlnit niciodată.

O pictură murală care simbolizează relația dintre fluturii monarh și cei morți
O pictură murală care simbolizează relația dintre fluturii monarh și cei morți © Sylwester Oziemba

Fluturii care conectează lumea celor vii cu cea a morților

– Strămoșii noștri credeau că fluturii sunt sufletele morților care se întorc o dată pe an, în preajma Dia de Muertos, pentru a-i reîntâlni pe cei dragi și a vedea cum le este viaţa – explică Juan ȋn timp ce unii turiști zâmbesc aproape imperceptibil.  Se pare că indigenii sărbătoreau sosirea fluturilor de sute de ani. Dar odată cu ȋnceputul colonizării și a catolicismului în America Centrală, acest moment extraordinar a căpătat un nou sens.

Astăzi, Ziua Tuturor Sfinților este un eveniment obligatoriu pe orice itinerar turistic prin Mexic. De aceea, merită să vizitezi Michoacan la sfârșitul lunii octombrie pentru a prinde doi iepuri dintr-o lovitură: să vezi sosirea extraordinară a fluturilor, când – așa cum spun adesea localnicii – cerul devine portocaliu datorită lor, și, în același timp, să experimentezi şi alte evenimente legate de credința catolică.

Un cimitir decorat în mod tradițional pe insula Janitzio, Mexic
Un cimitir decorat în mod tradițional pe insula Janitzio, Mexic © shutterstock

Ziua morților în Mexic

De Ziua Morților, localnicii de pe insula Janitzio organizează o procesiune pe apă care include bărci de pescuit şi fotografiile celor decedați şi a căror vizită o aşteaptă. Cerul este aprins de lumânări, iar aerul miroase a flori cempasúchil (Crăiţă folosită în mod tradițional pentru a decora mormintele) și a mâncarea preferată a defuncților.

În orașul San Andrés Mixquic, punctul culminant al sărbătorilor este așa-numita Alumbrada, când cimitirul din jurul bisericii principale este luminat de mii de lumânări, iar aerul se umple de miros de tămâie. O experiență unică!

Acesta este un moment excelent pentru a observa tradițiile locale de Ziua Tuturor Sfinților în Mexico City. Oamenii se adună în aproape toate cimitirele: sărbătoresc, cântă sau se roagă împreună pentru rudele lor decedate și, de multe ori, se bea tequila. Turiștii sunt invitaţi să plutească pe canale în spatele bocitoarei în bărci tradiționale trajineras, comemorând moartea așa cum o făceau culturile antice prehispanice. Acesta este un spectacol al bocitoarelor din Xochimilco, în care actorii redau cea mai cunoscută legendă a culturii mexicane, „La llorona”. Este un eveniment interesant și unic, deși în ultimii ani a devenit mult mai asociat cu turismul de masă.

De asemenea, în aproape toate casele tradiționale mexicane se obișnuiește să se țină ușa închisă. Cine știe, poate că sufletele morților vor intra neinvitate. Sau doar fluturii monarh.

Fluture monarh pe o pălărie, rezervația El Rosario
Fluture monarh pe o pălărie, rezervația El Rosario © shutterstock

Fluturii pierd lupta cu ȋncălzirea globală

Și, cu toate că fluturii aduc metaforic sufletele celor morți, în lumea reală se confruntă cu multe amenințări. Potrivit World Wildlife Fund Mexico, care monitorizează speciile din țară ȋncă din 1993, populațiile de fluturi sunt în scădere în fiecare an. Din acest motiv sunt considerate o specie pe cale de dispariție.

Juan: – Oamenii spun că de vină sunt ȋncălzirea globală și fenomenele meteorologice extreme precum ploile torențiale sau secetele prelungite pe care fluturii le întâlnesc în călătoria lor. Dar în spatele crizei sunt de fapt oamenii care toarnă beton în orașe, construiesc autostrăzi, seacă izvoarele şi lasă insectele fără adăpost sau hrană.

Unul dintre principalele motive ale declinului fluturilor este dezvoltarea agriculturii pe scară industrială. În Statele Unite, pajiștile – habitate naturale pentru insecte – sunt sacrificate în favoarea plantațiilor uriașe de porumb, soia și alte culturi. În agricultura modernă, Leandrul de Muntenegru (Asclepias Curassavica), hrană de bază a fluturilor, este ȋndepărtată sau tratată cu pesticide. Pe lângă faptul că sunt o sursă de nectar pentru fluturi, florile de Leandru oferă și o plasă de siguranță. Toxinele pe care le conțin îi fac pe fluturi de nemâncat pentru prădătorii naturali, astfel că aceștia pot călători fără griji până în Mexic.

Dispariția pădurilor este şi ea o problemă majoră în Mexic. Cartelurile văd lemnul ca pe una dintre cele mai profitabile şi semi legale afaceri, astfel că tăierile ilegale sunt greu de oprit. Se estimează că cinci sute de hectare de pădure sunt distruse în fiecare an. Popularitatea avocado a avut, de asemenea, un impact major asupra defrișărilor, fructul devenind un produs mexican de export extrem de căutat. Plantațiile apar ca ciupercile după ploaie, iar noi zone sunt căutate – în special în statul Michoacan, renumit pentru climatul său ideal pentru cultivarea avocado.

Juan: – De aceea, turismul responsabil este și mai important. Când veniți în Mexic, amintiţi-vă de acești fluturi. Mulțumită banilor ȋncasaţi pe bilete, putem lupta pentru generațiile viitoare. Când sunteți în Mexic, merită să ajutați fluturii. Cele mai bune sanctuare pentru turiști sunt El Rosario și Chincua Sierra din statul Michoacan și Sanctuarul Ejido El Capulín din apropiere, în statul México. Vă doresc o călătorie plăcută!



Instagram

Cauți un anumit loc?