Ca să-ţi faci o idee mai bună despre obiceiurile Spaniei, aruncă o privire la sărbătorile tradiționale de Paște. Semana Santa sau Săptămâna Mare este un moment în care ar trebui să te concentrezi pe Andaluzia.
Andaluzia – patria flamenco-ului și a procesiunilor de Paște
Andaluzia este una dintre comunitățile autonome din Spania, situată în partea de sud a țării. Este formată din 8 provincii, dintre care cele mai mari sunt Sevilla, Malaga, Cadiz și Granada. Andaluzia are de toate pentru a ȋncânta orice turist. În primul rând, istoria bogată și monumentele sale sunt un exemplu de amestec perfect al stilurilor și culturilor romane și arabe. În al doilea rând, vremea excelentă și soarele omniprezent pun ȋntr-o lumină şi mai frumoasă peisajele deosebite și atracțiile naturale – există munți, mare, ocean și chiar deșert!
Andaluzia miroase a portocali și a parfum de tămâie. Regiunea este plină de mozaicuri interesante realizate din plăci de azulejos și de celebrele orașe albe, cu case ale căror fațade au fost văruite. Te poţi relaxa într-unul dintre baruri sau restaurante, sorbind încet vin și bucurându-te de tapas. Dar, mai presus de toate, Andaluzia este leagănul flamenco-ului și al procesiunilor solemne de Paște.
O parte importantă a sărbătorilor pascale sunt procesiunile pline de culoare, care atrag mulțimi de localnici și turiști din întreaga lume. Interesul pentru acest spectacol este atât de mare încât cazarea în orașele în care au loc cele mai multe procesiuni este epuizată cu câteva luni înainte de sărbătoare. Deși poți asista la procesiuni de Paște practic în orice regiune din Spania, fiecare dintre ele poate arăta complet diferit. Cele mai mari, cele mai zgomotoase și cele mai multe au loc în Andaluzia, în special în Sevilla, unde sunt organizate zeci de procesiuni în fiecare an.
Procesiunile din timpul Semana Santa
Chiar dacă Paștele în Spania se concentrează mai mult pe patimile lui Hristos decât pe învierea sa, festivitățile sunt însoțite de veselie și de o abundență de culori. Semana Santa nu ar putea avea loc fără confreriile şi ordinile religioase, care cuprind până la câteva mii de membri şi joacă un rol important ȋn cadrul procesiunilor. Aceștia poartă pe umeri platforme de lemn cu sculpturile unor figuri sacre.
Participarea la procesiune nu este doar o mare onoare, ci și un moment de penitență, așa că adesea merg desculți. Fiecare confrerie aparține unei biserici diferite și are propria culoare a veșmintelor. Cele mai multe ȋşi au originea în Sevilla, iar una dintre cele mai vechi, creată în 1340, este Hermandad de Silencio.
Confrăţiile religioase au o istorie îndelungată, iar apartenența la ele este adesea o tradiție pentru multe familii spaniole. Copiii se pot alătura unei confrerii de la o vârstă fragedă, dar acest lucru implică cheltuieli, precum taxa de membru. În plus, există o ierarhie – cu cât este mai veche calitatea de membru, cu atât este mai scurtă distanţa faţă de figurile sacre ȋn timpul procesiunii. Pe durata Semana Santa, fiecare confrerie organizează o procesiune către biserică într-o anumită zi, acoperind adesea distanțe extrem de lungi.
Întrucât pregătirile pentru procesiune durează tot anul, confreriile acordă o atenție deosebită manevrelor pe străzile înguste și sinuoase, astfel încât să nu deterioreze platformele. Procesiunile de Paște încep încă din Duminica Floriilor și durează toată săptămâna, deși în unele regiuni sunt organizate doar în Joia și Vinerea Mare. Și, ca fapt divers, știai că Antonio Banderas este membru al unei confrerii din Malaga?
Penitenții cu glugă numiți Nazarenos
Procesiunile de Paște din Spania sunt pregătite cu minuțiozitate și sunt însoțite de mirosul de tămâie și de sunetele tobelor și ale instrumentelor de suflat. Membrii cu glugă ai confreriilor se numesc Nazarenos şi atrag atenția spectatorilor prin faptul că poartă veșminte lungi şi căciuli conice distincte cu găuri pentru ochi. Nazarenos au rolurile bine definite în cadrul procesiunii. Unii poartă lumânările (deseori își toarnă picături de ceară pe mâini ca formă de penitență), alții poartă cărțile confrăţiei, cruci de lemn sau platforme, numite pasos. Ei merg în ritmul muzicii în rânduri organizate, purtând valoroase figuri sacre baroce și renascentiste decorate cu robe, în timp ce pasos în sine sunt acoperite cu flori, lumânări și coroane.
Cele mai importante figuri – cele care îi înfățișează pe Iisus sau Fecioara Maria – fac parte din procesiunile din Joia și Vinerea Mare. Greutatea unei astfel de platforme poate ajunge la câteva sute de kilograme sau chiar mai mult! Alți membri ai confreriilor, Costaleros, transportă aceste sculpturi şi sunt cu totul acoperiţi de ele. În timpul procesiunii vine un moment în care muzica se oprește și urmează un cântec emoționant interpretat de la balcon de un muzician profesionist. Nu este o surpriză că spectacolul derivă din muzica flamenco. Maestrul de ceremonii veghează asupra procesiunii și îi ghidează pe membrii confrăției. Fiecare procesiune atinge punctul culminant atunci când altarul este adus în cele din urmă în biserică.
Numeroșii spectatori se adună de-a lungul traseului procesiunii sau obţin locuri într-o zonă cu plată pe cele mai importante porțiuni ale drumului. Restul locuitorilor și turiștii profită de ocazie și vizitează unul dintre baruri sau restaurante. Procesiunile sunt zgomotoase, pline de farmec, culoare şi sunt organizate atât în timpul zilei, cât și noaptea, astfel că mulți localnici își iau liber de la serviciu pentru a le admira. Tradiția participării la procesiune este transmisă din generație în generație, astfel că nu e surprinzător să vezi copii la ore târzii ȋn noapte urmând pașii confraților.
Pentru unii spectatori, Semana Santa reprezintă o experiență extraordinar de emoționantă, în timp ce alții se concentrează pe eveniment ȋn ansamblu. Oricum ar fi, putem fi siguri de un lucru: este o parte extrem de importantă a culturii spaniole, iar pentru membrii confreriilor este un moment pe care îl așteaptă mult timp. Procesiunile colorate și zgomotoase din Andaluzia contrastează cu procesiunile calme organizate în Valladolid. Sărbătorile pascale din unele regiuni spaniole sunt legate și de obiceiul autoflagelării (la care iau parte bărbați care vor să-și răscumpere păcatele sau să ispășească păcatele altora). Penitenții desculți, îmbrăcați în haine albe, trag după ei lanțuri metalice.
Pe de altă parte, o tradiție populară în orașul Verges este Dansul Morții, o procesiune care implică oameni îmbrăcați în schelete. Sărbătorile pascale se încheie în Lunea Paștelui, moment ȋn care nu mai există nicio urmă a procesiunilor, iar orașele revin la starea normală. Ei bine, poate nu în întregime pentru că Sevilla începe să se pregătească pentru următorul festival, Târgul La Feria din aprilie. Viva la fiesta!
