„Îmi petrec viața pe străzile orașelor pe care le vizitez. Nu un muzeu te face să înțelegi un oraș, ci mersul pe străzile lui” (Woody Allen).
Unul din cele mai importante lucruri pe care vi le pot spune este faptul că un oraș nu este reprezentat doar de reperele sale majore, cunoscute de toată lumea. Paris nu înseamnă doar Tour Eiffel, Champs-Élysées, Louvre sau Galeries Lafayette (de exemplu), ci și tot ce se întâmplă pe lângă acestea – viața orașului, vuietul străzii, parcurile liniștite, pietonii nenumărați și zgomotoși, un sărut furat lângă un felinar, soarele blând și aerul cu aromă oceanică. Cu alte cuvinte, tot ceea ce creează impresii, stări, povești. Modul de a parcurge orașul merită să fie abordat astfel încât turistul, transformat în călător, să reușească să se „umple” cu un loc prin tot ceea ce oferă el, efemer, ireversibil. Găsim muzeele în același loc și data viitoare.
Cuvintele recente ale lui Woddy Allen (rostite poate nu întâmplător cu ocazia unui recent interviu ce precedă lansarea filmului „Minuit a Paris”) au venit ca o concluzie peste timp, un oraș negăsindu-se doar în muzeele sale, ci afară. Desigur, o atitudine echilibrată este cea mai recomandată, muzeul fiind un depozit de cultură universală, un spațiu atemporal în timp ce strada este locul sedimentării și consumării vieții cotidiene, ai timpilor trecerii scurte. Am înțeles în timp și de unde provine acest reflex al retragerii de pe stradă în locuri sigure, precum muzeele sau magazinele cu franciză: de cele mai multe ori strada este percepută ca un loc nefamiliar, potențial periculos, în timp ce muzeul este un loc sigur, organizat și în care de cele mai multe ori ți se propune un tur organizat, în care nu te poți pierde. Tururi ți se oferă însă și afară, sub formă de incursiuni cu autobuze panoramice, orașul arătându-se atunci ca un film pe ecranul constituit de parbrizul prin care privești afară. Odată conștientizate aceste fapte, fiecare își poate „proiecta” o abordare personală a unui oraș, experiența personală fiind cheia senzațiilor care vor rămâne în urma vizitei.
Parisul mai cuprinde o variabilă: de câte ori l-ai vizita, mereu e ceva nou de văzut, nu poți avea niciodată sentimentul că l-ai epuizat complet. Probabil aceasta este și cheia reîntoarcerii permanente, cine a fost o dată este mereu atras să revină.
Sunt câteva moduri de a aborda obiectivele orașului – fie mergând direct la locul vizat, folosind un mijloc de transport, fie construind un traseu care parcurge diverse straturi și zone, într-o plimbare pe jos, de adevărat „flâneur”.
Autobuzele care fac tururi organizate sau celebrele Bateaux Mouches sunt alternative de a vedea din mers diverse obiective. Vaporașul luat seara poate oferi o imagine idilică de-a lungul Senei, râul care străbate orașul de la est la vest. Dezavantajul traseului în mers este că nu te poți opri să faci poze, așa cum ar trebui și ai dori.
Parisul suprapune straturi istorice. De la capitala regilor Franței, de la locul inițierii Revoluției franceze, de la marile operațiuni de reabilitare urbană ale anilor ‘70 și până la orașul cosmopolit de astăzi, totul a lăsat și lasă urme de care parizienii sunt mândri, de care au grijă și care sunt vizitate anual de milioane de turiști. Un mic secret – orice hotel are la recepție diverse hărți. Una din cele mai eficiente este cea oferită de Galeriile Lafayette, de mici dimensiuni și conținând toate punctele esențiale ale orașului.
Haideți să începem cu Tour Eiffel, simbolul orașului, ca să simțim din primul moment întâlnirea cu Parisul. Se poate ajunge cu metroul sau pe jos, depinde unde vă aflați în Paris. Construit în 1889 cu ocazia celebrării centenarului Revoluției franceze (și prevăzut a fi demolat după terminarea Expoziției Universale din același an), turnul a rămas și este astăzi unul din cele mai puternice simboluri ale orașului. Înalt de 300 de metri și stabilizat prin milioane de profile metalice (unele produse la Reșița) și nituri, fixează practic orașul pe hartă lumii și oferă în același timp o perspectivă amețitoare asupra orașului. Ideal de mers de dimineața pentru a evita cozile foarte lungi. Pentru un acces mai ieftin, se poate urca pe scări până la etajul 1 și lua liftul de acolo (se economisesc în jur de 3 euro). Seara, la apus, priveliștea este și mai spectaculoasă.
Spre est se întinde esplanada Champ de Mars ce are drept capăt de perspectivă clădirea École Militaire, cu al său stil clasic. Parcurile dimprejur cuprind terenuri de joacă sau piste de alergare, o parcurgere a lor oferind o imagine filtrată prin vegetație. Esplanada verde pe care grupuri diverse fac picnicuri ad-hoc este un loc ideal pentru o diluare printre ele și pentru instantanee haioase. De la École Militaire, spre sud-est, în aproximativ 10-15 minute de mers pe jos se poate vizita Domul Invalizilor unde este înmormântat însuși Napoleon, alături de alte figuri marcante ale Franței.
La vest de Turnul Eiffel se află ansamblul Trocadero – Palais Chaillot, construit în 1867 cu ocazia Expoziției Mondiale. Palatul a fost reconstruit în 1937 într-un stil modern acompaniat însă de elemente clasice. Găzduiește câteva muzee precum cel al Marinei, al Omului, cel mai important și vizitat fiind cel al Arhitecturii și Patrimoniului. De aici se poate sta pe esplanada superioară pentru o belvedere spre turn.
Din acest loc se poate continua traseul în două moduri, țintind spre Muzeul Louvre. Fie spre Arcul de Triumf / Place de l’Étoile – arc început de Napoleon 1 în 1806 și terminat în 1836, coborând apoi spre Champs-Élysées, unul dintre celebrele bulevarde comerciale la nivel mondial, unde pot fi găsite celebre magazine de modă, de parfumuri, de bijuterii, reprezentanțe auto de lux etc. Coborând pe Champs-Élysées, se ajunge la Place Concorde, un traseu liniar de 20 de minute. La jumătatea traseului, spre dreapta se pot vedea și vizita Le Grand și Le Petit Palais, astăzi muzee de artă și spații expoziționale.
O altă variantă ar fi ca de la Trocadero să luați un metrou spre Place de la Concorde, cu al său obelisc egiptean. Nod de circulație atât pentru autovehicule cât și pentru metrou, de aici puteți ușor opta pentru a o lua la stânga, spre Opera Garnier, la dreapta spre Assemblee Naționale – de unde începe celebrul cartier Saint-Germain sau să continuați drumul spre celebrul Muzeu Louvre, prin Jardin des Tuileries, unul din cele mai întinse parcuri de promenadă ale orașului. Conceput inițial în 1564 ca grădină la comanda Caterinei de Medici, în stil italian, este refăcut în 1664 de arhitectul peisagist Andre Lenôtre, cel responsabil de grădinile de la Vaux-le-Vicomte și Versailles. Fântâna octogonală adună o mulțime de vizitatori care fac popas, odihnindu-se pe scaunele cu design specific, unic printre toate parcurile din Paris. Primăvara și mai ales toamna parcul este superb de parcurs într-o plimbare lejeră.
Din grădină, printr-un pasaj secret, pe aripa sudică, se poate afla o pasarelă care conduce la Muzeul Orsay, găzduit de o fostă gară. Spațiul interior este grandios și integrează armonios architectura clasică și cea contemporană.
Muzeul Louvre este unul din cele mai renumite și vizitate muzee ale lumii. De mare întindere, nu este suficientă o zi dacă vizitarea lui devine un scop. De la artă egipteană și până la Mona Lisa, muzeul abundă de exponate valoroase de sculptură, pictură și arte decorative, incursiunea în timp și printre valorile mondiale necesitând răbdare și deschidere. Inițial o fortăreață, Philippe-Auguste o mărește în jurul anului 1200. În 1385 Carol al V-lea îl transformă în reședință regală. Francisc I, pasionat de artă, aduce aici întreaga sa colecție, după 1515. Între 1595-1607, Henric al IV-lea construiește o lungă galerie de-a lungul Senei. În 1682 curtea regală se mută aici, Ludovic al XIV-lea mărind impresionant colecția de artă. Napoleon inaugurează aici în 1739 Musée Central des Arts. În perioada lui Francois Mitterand se realizează o extindere-reabilitare, arhitectul I.M. Pei propunând aici în 1984 piramida de sticlă care marchează astăzi definitiv curtea muzeului.
Așezați-vă pe ghizdul fântânilor și priviți forfota turiștilor. Coborâți în piramida mare, accesul e gratuit și puteți admira perspectiva interioară.
Când sunteți gata, ieșiți pe latura nordică, în dreptul piramidei, spre celebrul bulevard Rivoli, cu ale sale colonade nesfârșite. Tot înainte, pe lângă teatrul Comediei Franceze există un pasaj puțin cunoscut spre parcul de la Palais Royal. Tot acolo puteți găsi celebra curte cu coloane proiectate de Daniel Buren, un loc foarte bun pentru fotografii cu compoziții spectaculoase.
Reveniți la piramida de la Louvre, deși ați putea urca pe Rue Rivoli în căutarea marilor magazine, pentru că de aici înainte pe Pont des Arts se poate ajunge spre Jardin Luxembourg printr-unul dintre cele mai expresive cartiere pariziene, cu galerii de artă și bistrouri celebre. Pe Pont des Arts, pod pietonal, puteți face popas pentru un picnic, asculta o trupă de jazz, admira un pictor la lucru sau lega un lacăt ca simbol al iubirii. Pe cele două laturi puteți privi panorame pariziene, spre est către Ile de la Cité și spre sud-vest către Tour Eiffel, rotindu-și farurile din vârf, în zare.
Dacă optați pentru o plimbare pe malul Senei, puteți afla un loc foarte special – Place Dauphine, ce datează de la 1607, rămas neschimbat și astăzi. De acolo nu mai e mult până la catedrala Nôtre Dame.
Pe lângă clădirea cu arhitectură clasică a Ecole des Beaux-Arts aflați în dreapta un mic pasaj care conduce spre Rue de la Seine, strada cu mici galerii și bistrouri chic. Traseul conduce spre bulevardul Saint-Germain, celebru pentru barurile și restaurantele sale și pentru festivalul de jazz. Rue de Buci este una dintre cele mai aglomerate străzi, spiritul Parisului fiind foarte viu aici. Puteți face un popas, sunt restaurante foarte bune în zonă.
Puțin mai jos se află un pasaj ascuns unde găsiți un restaurant celebru, Le Procope, datând din 1687. Aici obișnuiau să ia masa filosofi și poeți, acum monument istoric. Întregul pasaj păstrează ceva neatins din vechiul Paris. Pasajul debușează în intersecția Saint Michel, unul din locurle cele mai dinamice ale orașului. În stânga aflați un mic magazin cu ciocolată de toate felurile, iar vis-à-vis o gheretă cu dulciuri – popas obligatoriu. Tot înainte, la 7 minute de mers pe jos aflați celebra Jardin du Luxembourg, parc în care puteți face un popas sau lansa o mică bărcuță pe oglinda lacului central. Platanii sunt darnici în umbră pe perioadă verii, toamna culorile fiind foarte vii, un adevărat regal vizual.
Pe lângă celebra universitate Sorbona, din parc se poate ieși direct spre clădirea Pantheonului. Situat în Cartierul Latin, a fost proiectat de Soufflot în stil neo-clasicist în 1757 la ordinul lui Louis XV, construcția înaltă de 83 de metri fiind terminată în 1790. În 1851 fizicianul Foucault demonstrează aici rotația pământului folosind un pendul înalt de 67 de metri. În Pantheon sunt înmormântați cei mai de seamă oameni ai națiunii franceze – gânditori, scriitori, președinți.
Ocolind clădirea, în spatele său se află celebra stradă comercială Mouffetard, descrisă și de Balzac în operele sale. O nouă ocazie de a lua contact cu spiritul vechiului Paris. Continuând spre nord, se deschide Cartierul Latin, celebrul pentru varietatea restaurantelor sale, o destinație obligatorie la ceas de seară sau când foamea dă târcoale. De aici, după ce vă rătăciți puțin (fără să vă pierdeți însă), puteți afla Saint Chapelle sau cursul Senei, ieșind chiar în fața Catedralei Nôtre Dame.
Punct de reper major pe harta umanității și a Parisului, catedrala își ridică semeț cele două clopotnițe, profilate pe cerul cu nori lungi și albi. Martor al istoriei, construită în stil gotic și edificată într-un loc locuit de pe vremea romanilor, această clădire are o poveste care se confundă în mare parte cu cea a orașului. Victor Hugo l-a inspirat pe Viollet-le-Duc să redea orașului o imagine restaurată a catedralei, începând cu 1844.
Nu vă opriți în fața ei, intrați și vizitați-i interiorul grandios. Apoi luați-o pe lângă ea, spre est, pe malul Senei. Veți afla diverse locuri din care să o admirați, panoramic. La cel mult 7-8 minute de mers pe jos se află Institutul Lumii Arabe, construit de arhitectul Jean Nouvel, cu fațada de metal și sticlă, cu diafragme foto-sensibile. Intrați pentru că accesul pe tersa este gratuit și de acolo puteți avea o belvedere asupra orașului, în stânga fiind Catedrala Nôtre Dame.
Aici se încheie bulevardul Saint-Germain pe care puteți descoperi catedrala Saint Sulpice, precum și celebrele restaurante/bistrouri Les Deux Magots și Café de Flore, unde obișnuiau să mănânce odinioară filosofii și poeții.
De la Institut, traversând Sena, în 10-15 minute se poate ajunge în Piața Bastiliei, cu coloana sa zveltă în centru. Clădirea controversată a noii Opere marchează colțul estic al pieței. Din piață aveți două variante: fie continuați pe bulevardul Beaumarchais dacă sunteți pasionați de tehnică fotografică – aici puteți afla numeroase magazine de aparate noi sau second hand -, fie coborâți spre cartierul Marais, spre vest. Rezultat al unei majore operațiuni de reabilitare, astăzi Marais este un cartier chic cu comerț tradițional evreiesc și galerii de artă. Cartierul este cunoscut și pentru cofetăriile sale, în această zonă avându-și sediul comunitatea evreilor. Rue de Rosiers sau Sinagoga sunt locuri istorice, un subiect bun pentru o vizită. Muzeul Carnavalet, Muzeul Picasso sau Arhivele Naționale sunt alte obiective ale zonei, pe traseu.
Rue de Pas de la Mule ne conduce direct în Place des Vosges, loc încărcat cu istorie. Datând încă din 1612, a fost construită la comanda lui Henric al IV-lea. Aici au locuit Richelieu, Molière, Hugo. Hotel de Sully, aflat în aripa de sud-vest este unul din cele mai valoroase castele private. Parcul central este un iubit loc de popas, plajă și picnic, putând întâlni aici oameni de toate vârstele. Copacii ordonați simetric aduc aminte de parcul de la Palais Royal.
De aici, traversând cartierul Marais, aflați muzeul de artă contemporană Georges Pompidou, construit în anii ‘80 de arhitecții Piano și Rogers în stil post-modern cu influențe industriale. Esplanada găzduiește pavilionul muzeului Brâncuși, popas obligatoriu. Mormântul lui Constantin Brâncuși se află în cimitirul Montparnasse și poate fi vizitat.
Foarte aproape de centrul Pompidou se află zona Halelor, zonă comercială cu tradiție în istoria orașului. De aici se poate lua metroul pentru o incursiune în celebrul cartier Montmartre. Trebuie însă să vă pregătiți să urcați pe jos pentru un contact direct cu colina. La Maison Rose sau Le Consulat sunt bistrouri celebre. Luați o clătită cu cașcaval și șuncă. Foarte bună. Apoi lăsați-vă portretizat de un caricaturist, în mica piațetă a artiștilor. Altfel, se poate lua funicularul, direct până sus. Ideal ar fi să mergeți aici la apus, perspectiva în acest moment al zilei asupra Parisului e uluitoare.
Construită între 1876-1919 în cinstea martirilor neamului, Bazilica Sacre-Coeur este un lăcaș de cult monumental ce reprezintă punctul culminant al acestui loc. Coborâți prin zona Pigalle, viața de noapte e spectaculoasă aici. Tot aici aflați celebra Moulin Rouge.
Un loc interesant de vizitat îl reprezintă podul metroului aerian 6, pe direcția Passy. Colonada sa a inspirat cineaștii, fiind prezentă în filme precum Ultimul Tango la Paris sau Inception. Cartierul de înaltă clasă găzduiește casa memorială a lui Balzac sau prima clădire din beton armat realizată de frații Perret.
Nu trebuie ocolită clădirea Operei. Clădirea Operei Garnier, denumită astfel după arhitectul care a proiectat-o (Charles Garnier) este unul din punctele de reper arhitecturale ale Parisului. Construită între 1862-1868, inaugurată însă oficial abia în 1875, edificiul în stil neo-baroc marchează bulevardul ce-i poartă numele. Interiorul este somptuos, sala aurită și cupola pictată de Matisse fiind atracții principale. Foarte aproape se află Piața Vendôme. Aici își au sediu celebre magazine de bijuterii de lux, dar și Hotelul Ritz. Forma rectangulară îi este datorată lui Jules Mansart și a fost menționată pentru prima dată în anul 1702. Coloana Centrală a fost ridicată de Napoleon, având ca model columna lui Traian. Vă invit ca de aici, spre est, să parcurgeți traseul străzii Saint Honore, de asemenea un traseu istoric al orașului. Veți ieși înapoi la Louvre.
Biblioteca François-Mitterrand face parte dintre acele obiective interesante și care nu sunt dispuse pe un traseu. Parisul modern află aici un popas interesant. Se poate ajunge cu metroul 14 pe linia Olympiades, fără conductor. De aici se poate intra în Parcul Bercy și vizita clădirea Cinematecii Franceze, construită de arhitectul Gehry. Treceți apoi pe dedesubtul clădirii Ministerului Finanțelor, singura din Paris cu un „picior” în Sena. În catierul La Défense se ajunge cu metroul 1. Cartierul găzduiește doar clădiri zgârie-nori și subliniază decizia de a proteja istoria orașului, construind-le în afara zonelor protejate.
Un sfat final: cu un tren din rețeaua RER se poate ajunge la Castelul Versailles. Rezervați-vă o jumătate de zi pentru vizita interioarelor și a superbelor grădini cu fântâni muzicale.
Ghidul complet al Parisului s-a încheiat. Mai departe, fiecare își trăiește povestea. 🙂
***
Vlad Eftenie este arhitect și fotograf. Așa cum mărturisește chiar el, a pierdut șirul călătoriilor în capitala Franței, revenind aici cel puțin o dată pe an de 15 ani încoace. Prin urmare, îi putem acorda titlul de Expert în Paris. 🙂 Spiritul său de călător aventurier nu cunoaște însă limite. A cucerit până acum: Tokyo, Londra, Copenhaga, Berlin, Lisabona, Helsinki, Dubrovnik, Chicago, Erevan, Baku, Belgia, Italia (de la nord la sud). Vă recomandăm să îi urmăriți aventurile pe Instagram și Facebook.
